Dedic această postare Ioanei, în niciun caz pentru că ar exista vreo legătură între persoana ei și cele ce urmează a fi relatate, ci pentru că mi-a reproșat că nu am mai scris de foarte mult și nu vreau să o dezamăgesc.
Cât de obișnuită sunt eu cu România și mai ales cu București, unele lucruri continuă să mă uimească. Nesimțirea fără margini, spre exemplu. Am asistat astăzi la un episod cât se poate de concludent. Read more…
Diminețile de iarnă erau cu totul altfel la Bușteni. Te trezeai la ce oră voiai, vedeai pe fereastră un cer de un albastru ireal pe care se profilau munții superbi și crucea de pe Caraiman, îți beai cafeaua în mijlocul peisajului acesta liniștit și apoi coborai în oraș, pe pârtie, locuri frumoase, cu zăpadă albă și strălucitoare. Cine m-a pus să mă întorc în București?? Cine a inventat școala?
Am avut o zi foarte proastă, și știu că asta e valabil pentru majoritatea bucureștenilor fără permis de conducere care au avut ghinionul să fie nevoiți să iasă din casă. Dar simt nevoia să mă plâng.
Ora 7. Începe aventura. Ies din bloc și îmi deschid umbrela. Inutil, de altfel, întrucât o zboară vântul din primele două secunde. (dar rămâneți aproape, mai târziu se va dezvălui adevărata utilitate a acestui obiect). În primii 50 de metri ciorapii îmi sunt fleașcă. Sus mă plouă, jos mă inundă. Read more…
O zi glorioasă, ziua de azi. Moldovenii votează, românii urlă că vor și ei, până la urmă nenea Cuza e domnitorul ales în ambele Principate, având ocazia să spună Marilor Puteri: In your face! Asta se întâmpla în urmă cu 151 de ani, și a fost un prim pas spre realizarea României dodoloațe cu care astăzi ne mândrim atât.
Toată lumea cunoaște, bine înțeles, legea instrucțiunii publice care spunea că învățământul primar devine obligatoriu și gratuit (cel puțin în teorie), dar cred că puțini știu cât de greu era, de fapt, să fii elev de gimnaziu sau licean în vremurile acelea (la fel…teoretic. Practic nu știm cum stătea treaba.) Read more…
Știu că e foarte probabil să nu intereseze pe nimeni care sunt cele 10 lucruri ciudate despre mine, dar am primit o leapșă de la Sabina și mă conformez. Iată, deci:
1. O lungă perioadă a copilăriei și pre-adolescenței mele mi-am dorit să mă fi născut băiat. Uneori mă apucă și acum, pe intervale mai scurte de timp.
2. Îmi place foarte mult coaja de portocală și mănânc așa ceva în cantități semnificative, deși toată lumea îmi spune că e toxică.
3. Când eram mică voiam să devin ”profesoară de salubritate” (nu mă întrebați ce-i aia, că nu știu). Read more…
Pentru mine, 2009 a fost un an cât de cât OK. Mai prost ca 2008, și sper că și mai prost decât 2010 care va să vie. O primăvară banală, o vară…cel puțin bizară, o toamnă plictisitoare, sper ca măcar iarna să fie mai entuziasmantă. Rezoluțiile de anul trecut au fost în mare parte îndeplinite (unele încălcate la modul grav, dar trecem peste). Asta însemnând că am văzut destule locuri noi și frumoase, în România cel puțin, în străinatate n-am apucat să umblu anul ăsta, am revăzut altele unde voiam de muuuult timp să mai ajung (Iași!!), am mers la teatru constant (3 piese pe lună în medie…80% din ele pe moca ), am fost la concerte și evenimente interesante…Una peste alta, din punct de vedere personal sunt aproximativ mulțumită. Mă așteaptă lista de anul acesta, mult mai detaliată și cuprinzătoare!
Din perspectiva a ceea ce s-a întâmplat anul acesta în jurul meu, aici nu mai sunt atât de mulțumită. Read more…
V-aş ruga să-mi explicaţi semnificaţia celor scrise mai jos şi subliniate cu roşu, pentru că întâlnesc foarte des exprimarea aceasta în ultima vreme şi chiar nu reuşesc să înţeleg ce vrea să spună. Are cineva obiceiuri dintr-acestea bizare?
[click pentru imagine mare]
[print screen de pe site-ul chirurgul.ro]
), am fost la concerte și evenimente interesante…Una peste alta, din punct de vedere personal sunt aproximativ mulțumită. Mă așteaptă lista de anul acesta, mult mai detaliată și cuprinzătoare!
